Când stai și privești marea prin fereastra ta, ai impresia că îţi aparţine și îți dă o stare de visare. Lasă-te dus de val și nu mai încerca să-ți cenzurezi visele înainte de a începe să visezi, căci visul minții construiește castele, iar visul inimii le luminează… și așa cum există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni și fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.
Nu te teme să te scufunzi în melancolie, dar nu poposi prea mult în această stare, căci este frumos sub apa mării… este o lume mirifică, total diferită de ce-i la suprafață, dar dacă zăbovești mult te îneci… la fel și-n amintiri! Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă!
Continue reading