DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) adjectiv = Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic; care are caracter de duplicitate; fals.
DUPLICITÁTE substantiv feminin = [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie. 5 Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. / Continue reading

Să scrii pe blog și să te consideri scriitor, e cam aceeași senzație pe care o trăiește conducătorul unui scuter… care, printre bârâitul tobei și pârâitul motorului turat mai mult de cât poate sărmanul moped, își închipuie că este pe circuit, conducând o motocicleta puternică, bolid cu marcă de renume… iar la finalul acestei curse, îl așteaptă o ceată de majorete semi-despuiate, care-l vor stropi cu șampanie!