Se spune că omul are două momente în care-și poate atinge potențialul maxim: atunci când este îndrăgostit și atunci când este zdrobit din dragoste! Sunt acele momente în care rațiunea este o opțiune pe care oricum nu o folosești. Când te arunci în valuri chiar dacă nu știi sa înoți… când zbori mii de kilometri doar pentru o îmbrățișare, un sărut sau un surâs, fără să iei în calcul costurile, oboseala sau timpul sacrificat… când totul ți se pare că este conceput pentru tine și pentru persoana iubită… iar pe de altă parte, atunci când inima îți e zdrobită, renunți la orice urmă de demnitate și ajungi să faci lucruri pe care, dacă nu ai fi tu cel afectat, nici măcar nu le-ai putea concepe.

Când stai și privești marea prin fereastra ta, ai impresia că îţi aparţine și îți dă o stare de visare. Lasă-te dus de val și nu mai încerca să-ți cenzurezi visele înainte de a începe să visezi, căci visul minții construiește castele, iar visul inimii le luminează… și așa cum există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni și fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.

Nu te teme să te scufunzi în melancolie, dar nu poposi prea mult în această stare, căci este frumos sub apa mării… este o lume mirifică, total diferită de ce-i la suprafață, dar dacă zăbovești mult te îneci… la fel și-n amintiri! Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă!

Trecutul este trecut și când nu ești capabil să schimbi situația, ești provocat și chiar obligat să te schimbi. Ieși din cerc și încetează să retrăiești la nesfârșit în buclă iar și iar aceeași secvență, tânjind să retrăiești aceleași emoții. Obișnuiește-te cu ideea că nu poți întoarce timpul ca să poți schimba ceva din trecut și învață-ți lecția, pe care mai apoi folosește-o în procesul tău de dezvoltare personală. Atunci ai să descoperi că în tot există o binecuvântare, uneori foarte bine ascunsă, dar cu siguranță există!

Reţelele de socializare au apărut ca o modalitate de a păstra legătura cu prietenii şi de a împărtăşi cu ei momente importante din viaţă.
Rezultatele celui mai recent studiu Kaspersky Lab arată, însă, că social media declanşează emoţii-sentimente negative, de fapt.

Goana după aprecieri joacă un rol central, 42% spunând că sunt invidioşi când prietenii lor primesc mai multe aprecieri decât ei. În plus, cercetarea arată că utilizatorii resimt invidie atunci când văd vieţile aparent mai fericite ale prietenilor lor, pe reţelele de socializare.

”Nu sunt bolnav, nu sunt obligat să port mască!!!” Aici totul ține și se rezumă la educație, până la urmă.
De ce purtarea măștii trebuie să fie obligatorie în spații inchise? Păi în primul rând, cei care poartă masca simplă, îi protejeaza pe cei din jurul lor mai mult decât pe sine. Dacă fiecare dintre noi va purta această mască, înseamnă că ne vom proteja reciproc. Ca atare, afirmația teribilistă: “eu nu port mască, pentru că mie nu îmi este frică de acest virus”. este iresponsabilă și dai dovadă de maxim egoism șă-I pui pe ceilalți în pericol, doar pentru că ești “viteaz”!

Text preluat și adaptat.
Mulțumesc, A.G.!

Un călău invizibil, fără formă fizică și fără față… și cred că este mai bine că n-are chip, să-l vezi rânjindu-ți în timp ce ucide lent și chinuitor… pentru că asta face, ucide lent. Nu te spintecă, nu lasă urme, nu împrăștie sânge, doar te sufocă astfel încât să-ți vezi moartea cu ochii… și să nu i te poți împotrivi.
Tăcută și perfidă, moartea și-a găsit o noua metoda de a-și revendica tributul!